Tu ce poveste ai?
„De câteva zile ascult colinde de Crăciun și simt efervescență în jurul meu: aud bâzâitul aspiratorului, scârțâitul cârpelor care lustruiesc ferestrele, zgomotul hotei de bucătărie – semn că se pregătesc bucate alese. Nu de puține ori aud, de undeva de jos, sunetul bătătoarelor de covoare, iar astăzi am fost trezit de către un grup de tineri frumoși care vesteau – prin cântece tradiționale – apropierea Sărbătorilor. E clar! Vine Crăciunul!
Nu mai am răbdare… abia aștept să mă bucur din nou de lumină și să îi revăd pe toți cei dragi! Abia aștept să simt mirosul de brad, chiar și atingerile ușor înțepătoare ale crenguțelor… Voi străluci împreună cu frumoasele beculețe de Crăciun, voi revedea chipuri zâmbitoare atât de dragi mie, iar seara voi adormi alături de beteala pufoasă, în parfum de portocală și cozonac.
Sunt atât de entuziasmat încât dacă m-ai întreba câți ani am, n-aș putea să îți răspund pe loc. Or fi 20, or fi 30…? N-are nicio importanță! Mă simt copil și vreau să mă bucur din plin de cele două săptămâni în care voi străluci de fericire alături de cei dragi… sper să îi regăsesc pe toți bine, sănătoși și la fel de frumoși ca anul trecut!
Din păcate, nu a fost mereu așa… Cândva, unul din cei dragi nu mi-a mai fost alături de Crăciun… iar toți ceilalți aveau lacrimi în ochi și erau triști. Același lucru s-a întâmplat și la 3 ani distanță, când a mai dispărut un membru al familiei… Sunt singurele două Crăciunuri pe care nu le-aș retrăi… dar chiar și atunci m-am bucurat pentru cei rămași văzând că sunt uniți, că se iubesc și că au puterea să meargă mai departe.
Cumva distanțat, mi-am dat seama că viața nu e mereu așa cum am vrea. Uneori, oamenii sunt triști sau pățesc necazuri pe care nu și le explică… uneori simt revoltă împotriva divinității, caută să dea vina pe cineva sau își pun retorica întrebare: „de ce eu? de ce mie?” Îi înțeleg perfect și nu cred să existe cuvinte care să poată descrie amalgamul de emoții, sentimente și trăiri ale unui suflet încercat sau îndurerat.
Dar pot să spun că viața – așa cum este ea, cu bune și cu rele – merită trăită cât se poate de frumos. E trist când trec zile în șir în care oamenii se ceartă sau sunt atât de prinși în munca lor încât uită să zâmbească și să se bucure de cei din jur. Știu că e utopic, dar fiecare moment ar trebui trăit la maximum și – pentru că acest lucru e imposibil – ar trebui măcar să trăiți intens și cu sufletul cele câteva zile de Sărbători.
Să vă bucurați de fiecare zâmbet, de fiecare năzbâtie a copiilor, de sfaturile și de grija pe care v-o poartă părinții, de dojana lor și de iubirea omului de lângă voi.
Eu voi străluci fericit alături de familia mea (Ea, El și motanul lor) și mă voi bucura pentru cele două săptămâni în care le voi reflecta zâmbetele și le voi revedea chipurile dragi. Și tu ai în familie pe cineva ca mine!
Sunt Globul de Crăciun.”
Să aveți Sărbători frumoase și să străluciți în fiecare zi precum Globul de Crăciun din scurta mea poveste!
Cu drag,
Andrei Radu
